Un rasarit intr-un pahar

Weekend. Duminica. Noapte. Ora doua. Pe biroul din dormitor o scrumiera plina cu mucuri de tigara si un pahar pe jumatate plin, langa o sticla pe jumatate goala. Un pachet de Lucky Strike rosu necartonat. Tigari tari pentru o noapte alba. Pentru ganduri taioase si amintiri dureroase. Apasa lenes butonul laptop-ului si o lumina slaba umple camera. Doua click-uri de mouse si deschide browser-ul. Pagini de amuzament. Pagini de socializare. O noapte aproape normala. Mail. Inbox. Trei mesaje necitite. O invitatie la un eveniment urmata de o oferta de reduceri. Ignora plictisit primele doua mesaje si-l deschide pe-al treilea. Mesaj fara subiect. Mesaj de la ea… Un suspin urmat de o senzatie stranie ca un carlig ce te trage din spatele buricului. Cu capul inainte. O incursiune in sine. In amintirile lui. O calatorie periculoasa. Un spectacol pe cinste, cu jocuri de lumini pe fundal si in priviri.

Cand era copil cel mai nebunesc vis al lui era sa devina mic, atat de mic incat sa poata intra pe urechile oamenilor, sa le vada si sa le auda gandurile. Daca ar fi cineva capabil sa faca asta ar ramane incremenit. Daca cineva i-ar patrunde in memorie ar ramane fascinat. Un peisaj impresionant. Peretii murdariti de cerneala electronica si iluzii. Strazile din capul lui murdare de praf si pline de gunoaie. Strazile sunt lungi si slab luminate, pline de gropi, pline de focuri in colturile trotuarelor gata sa arda pe oricine, pline de blocuri gata sa cada, pline de de geamuri cu perdele ponosite in spatele carora sunt ochi pregatiti sa surprinda orice slabiciune, strazi pline de duhuri. Si nu e apa suficienta pe pamant sa spele intunericul si mizeria asta...(citeste mai mult).